Plangere prealabila a UNJR fata de votul din Camera Deputatilor privind cererea de urmarire penala fata de Miron Mitrea si Adrian Nastase

Share this:

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România a trimis la Camera Deputaţilor urmatoarea plângere prealabilă prin care contestă votul prin care au fost respinse cererile DNA în cazurile Adrian Năstase şi Miron Mitrea. UNJR susţine în petiţia trimisă că s-a încălcat separaţia puterilor în stat şi ameninţă cu un proces în contencios administrativ împotriva Camerei Deputaţilor dacă votul dat în 13 august 2008 împotriva urmăririi penale nu va fi anulat. Principalul argument adus de UNJR în susţinerea sa constă în faptul că anterior votului Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor a făcut o anchetă penală, analizând probele, procedură interzisă de Constituţie, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. În consecinţă, Uniunea consideră că, prin recomandarea facută plenului de Comisia Juridică de a nu aviza urmărirea penală a lui Adrian Năstase, votul a fost viciat. Contestatarii solicită atât anularea votului, cât şi a procesului verbal prin care urmărirea penală a fost stopată. (cf. Curentul)

 

CAMEREI DEPUTAŢILOR,

Subscrisa Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (în continuare U.N.J.R.), cu sediul în Oradea, Parcul Traian, nr. 10, jud. Bihor, cu nr. de înregistrare în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la Judecătoria Oradea nr. 50/A/2007, prin prezenta formulează

PLÂNGERE PREALABILĂ

Împotriva votului Plenului din 13.08.2008 asupra cererilor de urmărire penală a domnilor deputaţi Miron Tudor Mitrea şi Adrian Năstase ce concretizează hotărârea Plenului Camerei Deputaţilor de a nu se solicita urmărirea penală faţă de aceştia;

– anularea rapoartelor Comisiei juridică, de disciplină şi de imunităţi asupra solicitărilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie adresate Camerei Deputaţilor în vederea formulării cererilor de începere a urmăririi penale faţă de domnii deputaţi Adrian Năstase, fost prim – ministru (raportul cu nr. 31/457/18.06.2008) şi Miron Tudor Mitrea (nr. 31/393/13.05.2008);

– anularea actelor subsecvente, respectiv a proceselor verbale referitoare la rezultatul voturilor exprimate de deputaţi în şedinţa Plenului din 13.08.2008 asupra solicitărilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – adresate Camerei Deputaţilor – în vederea formulării cererilor de urmărire penală a domnilor deputaţilor Adrian Năstase şi Miron Tudor Mitrea.

Solicităm, în baza art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 (astfel cum a fost modificată de Legea nr. 262/2007) coroborat cu art. 2 lit. j) şi n) din Legea nr. 554/2004, reexaminarea actelor precizate mai sus, în sensul revocării sau modificării acestora ca fiind neconstituţionale, nelegale, dar şi ca acte (rapoartele Comisiei juridică, de disciplină şi imunităţi) date cu exces de putere.

Motive:

1. a) Raportul cu nr. 31/457/18.06.2008 a fost dat cu exces de putere de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Astfel, raportul menţionează textual că „… sugerează să nu ceară urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase pentru următoarele considerente:

  • solicitarea adresată Camerei Deputaţilor de a cere urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase este neconstituţională, întrucât, în temeiul art. 109 alin. (2) din Constituţia României, republicată, nu a fost formulată de organul competent, şi anume de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
  • Camera Deputaţilor nu poate cere urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase întrucât, pe fond, din analiza probelor existente la dosar, nu reies elemente care să justifice această cerere.

După analizarea tuturor punctelor de vedere exprimate de membrii Comisiei în cursul dezbaterilor, s-a trecut la procedura de vot secret cu bile.

Din cei 28 de membri ai Comisiei au fost prezenţi la dezbateri 22 de deputaţi. În urma exprimării votului, prezentul raport a fost aprobat cu majoritate de voturi ( 18 voturi pentru şi 4 voturi împotrivă).

O structură parlamentară a încălcat grav limitele în care Parlamentul se poate exprima prin acte sau fapte juridice. Astfel, potrivit separaţiei puterilor în stat, principiu consacrat expres de Constituţia României la art. 1 alin. 4, niciuna din puterile statului nu poate exercita atribuţii ce aparţin exclusiv altei puteri constituite în stat.

Aşa cum puterea judecătorească nu poate exercita atribuţii ce ţin de puterea legislativă, nici puterea legislativă nu poate exercita atribuţii ce ţin de puterea judecătorească.

De altfel, art. 126 paragraf 1 din Constituţia României prevede fără echivoc că „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, structură parlamentară ce aparţine autorităţii publice de numită „Parlament (Titlul III, Cap. I din Constituţie) prevăzută de Constituţia României la art. 64 paragraf 4, s-a substituit puterii judecătoreşti. În acest sens, se poate observa că a procedat la o judecată efectivă, în sensul în care a analizat probele din dosarele Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, mai mult, s-a pronunţat pe “fond”.

Or, analiza probelor unui dosar de urmărire penală, ca şi pronunţarea pe fondul cauzei revin în exclusivitate instanţei de judecată în raport cu o cauză penală.

Din acest punct de vedere, raportul comisiei, a cărui revocare se solicită prin prezenta, a fost dat cu exces de putere, în sensul în care s-a trecut în domeniul constituţional al altei puteri constituite în stat. Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât efectiv Comisia s-a antepronunţat, prin configurarea soluţiei ce s-ar putea da în cauză.

b) Acest raport este şi nelegal, din perspectiva Legii nr. 115/1999 republicată. Astfel, din punct de vedere substanţial, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a acţionat în virtutea art. 13 alin. 1 din acest act normativ, care prevede că “Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputaţilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care, în cadrul competenţei sale, a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de anchetă constituită în acest scop.”

Textul de lege, în aplicarea căruia Comisia a întocmit raportul cu nr. 31/457/2008 privind pe dl. deputat Adrian Năstase, indică că ancheta se face cu privire la “activitatea desfăşurată de Guvern sau de un minister …”. Or, “ancheta” desfăşurată de Comisie a fost, în fapt, o anchetă de natură penală, specifică mai degrabă autorităţii judecătoreşti decât autorităţii publice pe care o reprezintă Parlamentul.

Cu alte cuvinte, activitatea Guvernului reprezintă suma atribuţiilor sale, din punctul de vedere al exercitării puterii executive, şi care pot fi uşor identificate la art. 11 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor (astfel, acest text de lege prevede că: “In realizarea functiilor sale Guvernul indeplineste urmatoarele atributii principale:
a) exercita conducerea generala a administratiei publice;
b) initiaza proiecte de lege si le supune spre adoptare Parlamentului;
b^1) emite puncte de vedere asupra propunerilor legislative, initiate cu respectarea Constitutiei, si le transmite Parlamentului, in termen de 60 de zile de la data solicitarii. Nerespectarea acestui termen echivaleaza cu sustinerea implicita a formei initiatorului;
c) emite hotarari pentru organizarea executarii legilor, ordonante in temeiul unei legi speciale de abilitare si ordonante de urgenta potrivit Constitutiei;
d) asigura executarea de catre autoritatile administratiei publice a legilor si a celorlalte dispozitii normative date in aplicarea acestora;
e) elaboreaza proiectele de lege a bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat si le supune spre adoptare Parlamentului;
f) aproba strategiile si programele de dezvoltare economica a tarii, pe ramuri si domenii de activitate;
g) asigura realizarea politicii in domeniul social potrivit Programului de guvernare;
h) asigura apararea ordinii de drept, a linistii publice si sigurantei cetateanului, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor, in conditiile prevazute de lege;
i) aduce la indeplinire masurile adoptate, potrivit legii, pentru apararea tarii, scop in care organizeaza si inzestreaza fortele armate;
j) asigura realizarea politicii externe a tarii si, in acest cadru, integrarea Romaniei in structurile europene si internationale;
k) negociaza tratatele, acordurile si conventiile internationale care angajeaza statul roman; negociaza si incheie, in conditiile legii, conventii si alte intelegeri internationale la nivel guvernamental;
l) conduce si controleaza activitatea ministerelor si a celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa;
m) asigura administrarea proprietatii publice si private a statului;
n) abrogată;
o) infiinteaza, cu avizul Curtii de Conturi, organe de specialitate in subordinea sa;
p) coopereaza cu organismele sociale interesate in indeplinirea atributiilor sale;
r) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege sau care decurg din rolul si functiile Guvernului.)

Rezultă că doar activităţile ce se subsumează acestor atribuţii pot fi cuprinse în sfera de “anchetă” a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

La fel, ministerele, ca organe ale administraţiei centrale aflate în subordinea Guvernului, funcţionează în baza unor acte normative ce le delimitează sfera de activitate, precum şi atribuţiile specifice pentru fiecare minister în parte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, însă, a procedat la o „analiză” pe „fond” a probelor şi a conchis că nu „reies elemente care să fundamenteze cererea” (de urmărire penală formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), deşi nu era competentă în a face o „anchetă” penală şi cu referire strictă la anumite fapte presupus a fi de natură penală.

Evident că prin acest mod de a efectua „ancheta”, referindu-se la o vinovăţie/nevinovăţie penală şi, implicit, la răspundere penală (atributul doar al puterii judecătoreşti), a încălcat limitele art. 13 alin. 1 din Legea nr. 115/1999 rep., întrucât acest text din urmă limitează ancheta doar la activitatea Guvernului sau a ministerelor, activitate ce se concretizează în atribuţiile acestora potrivit actelor normative de organizare şi funcţionare a lor.

Nu în ultimul rând, trebuie precizat că în acest caz nu poate fi vorba de o răspundere politică a Guvernului sau a ministerelor (respectiv a miniştrilor sau foştilor miniştri) pe care Comisia juridică, de disciplină şi de imunităţi să o aibă în vedere cu ocazia efectuării „anchetei”. Şi asta pentru că răspunderea politică este prevăzută la paragraful 1 al art. 109 din Constituţia României, răspundere ce are la bază un mecanism exclusiv politic şi, mai ales, presupune o altă dinamică şi alt tip de argumentare.

2. Deşi raportul cu nr. 31/393/13.05.2008 privind pe dl. deputat Miron Tudor Mitrea, nu pot exista argumente în sensul în care să se poată invoca un exces de putere al Comisiei, deşi grupurile parlamentare din Comisie au avut poziţii prin care au exprimat opinii pe fondul cauzei.

Însă, acest raport este unul nelegal pentru că nu a urmat prescripţiile dispoziţiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 115/1999 rep., ci, fără a da niciun element din care să rezulte că s-ar fi efectuat ancheta asupra activităţii Guvernului sau a ministerului pe care l-a condus dl. deputat, nu se face nicio propunere, consemnându-se opiniile grupurilor politice reprezentate în Comisie.

Or, ca şi în cazul raportului anterior amintit, Comisia trebuia să respecte prescripţiile Legii 115/1999 rep., să efectueze ancheta la care se referă textul de lege. De asemenea, trebuia să evite, în raport, politizarea acestuia, având în vedere că actul în sine nu este un act politic prin care grupurile politice să-şi exprime opiniile politice asupra unei anchete penale, ci este un act premergător unei sesizări penale, acest din urmă act fiind unul specific procedurii penale, deci în afara sferei actelor politice. Este clar că dacă votul dat asupra cererii de a se începe sau a nu se începe urmărirea penală nu este un act politic, evident că nici actul pregătitor şi premergător, cum este acest raport, nu poate fi un act politic.

3. Rapoartele Comisiei juridică, de disciplină şi de imunităţi, date cu exces de putere şi nelegale, au fost determinante în adoptarea votului pentru ambii deputaţi, în sensul în care, pe de-o parte, aceste rapoarte au stat la baza actului juridic reprezentat de votul dat în Plenul Camerei Deputaţilor pentru formularea cererilor de urmărire penală a domnilor deputaţi Adrian Năstase şi Tudor Miron Mitrea potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 115/1999 rep. şi, pe de altă parte, prin modul în care au fost redactate au influenţat direct şi, deci, viciat votul dat.

Cu alte cuvinte, dacă rapoartele Comisiei juridică, de disciplină şi imunităţi sunt nule, ca acte şi operaţiuni prealabile obligatorii actului juridic reprezentat de votul deputaţilor, firesc este ca şi acest din urmă act juridic să fie nul (de altfel, art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea ca instanţa să se pronunţe şi asupra operaţiunilor care au stat la baza emiterii actelor juridice; or, ceea ce este valabil jurisdicţional este valabil şi pe calea graţioasă, în sensul în care autoritatea publică are posibilitatea să-şi revoce ea însăşi atât actele emise, cât şi operaţiunile juridice ce au stat la baza acestora).

În ce priveşte oportunitatea votului dat asupra celor două solicitări ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este de reţinut că această noţiune de „oportunitate” desemnează un rezultat adecvat, potrivit, indicat într-o anumită situaţie, împrejurare.

În cazul de faţă, oportunitatea indică, fără îndoială, o marjă semnificativă de apreciere, ca manifestare de voinţă, asupra votului exprimat.

Însă, în acelaşi timp, oportunitatea nu poate fi expresia, mai ales în cazul reprezentantului unei autorităţi publice, cum este Camera Deputaţilor, unei libertăţi absolute, ci ea este limitată tocmai de scopul în care este votul dat, şi anume satisfacerea/realizarea interesului public.

Or, ca primă chestiune, voturile date au fost viciate întrucât marja de apreciere (de libertate de apreciere, mai exact spus) a fost obturată din moment ce deputaţii ce au votat nu au avut o imagine adecvată asupra situaţiei pentru care se cerea votul. Asta în condiţiile în care cele două rapoarte nu au fost întocmite legal şi, unul dintre ele, a fost dat cu exces de putere. Este clar că oportunitatea votului este strâns legată de ancheta pe care Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi trebuia să o facă asupra fie a Guvernului, fie a unui minister şi, în funcţie de rezultatele la care s-ar fi ajuns în urma acestei anchete (potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 115/1999 rep.) se putea aprecia dacă solicitarea privind formularea celor două cereri privind începerea urmăririi penale este sau nu oportună. În lipsa acestor anchete, prevăzute de lege, atât rapoartele comisiei, cât şi votul dat pentru cele două solicitări sunt lipsite de orice fundament.

Ca o a doua chestiune, interesul public este unul adecvat unui stat de drept. În acest caz, separarea puterilor în stat este clară şi nu comportă discuţii, în sensul în care aprecierea asupra responsabilităţii penale a unei persoane şi, mai ales, garantarea prezumţiei de nevinovăţie ca şi pronunţarea asupra vinovăţiei/nevinovăţiei aparţine doar justiţiei, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţele judecătoreşti şi nicidecum puterii legislative, ale cărei atribuţii sunt doar în domeniul legislativ. Din acest motiv, Camera Deputaţilor, fie prin rapoartele întocmite potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 115/1999 rep., fie prin votul acordat asupra cererilor de urmărire penală pe care să le adreseze Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu putea avea în vedere rolul său de „instanţă de judecată”, ci doar simplul rol de subiect de sezină.

Or, ca şi subiect de sezină oficial, ca autoritate publică constituţională, Camera Deputaţilor nu are doar dreptul de a solicita urmărirea penală, ci chiar obligaţia să o facă, urmând ca persoanele în cauză să beneficieze integral de prezumţia de nevinovăţie în faţa justiţiei şi, pe de altă parte, să fie trase la răspundere sau, dimpotrivă, să se constate de către justiţie nevinovăţia acestora. Iar dreptul sau/şi obligaţia de solicita urmărirea penală trebuia realizat cu bună – credinţă şi cu respectarea scopului pentru care a fost instituit acest drept/obligaţie. Camera Deputaţilor, prin voturile date pentru cele două solicitări, s-au pronunţat pe fondul unor cauze de natură penală, a căror soluţionare revine puterii judecătoreşti finalmente, apreciind jurisdicţional (în afara limitelor constituţionale) că anumite persoane nu pot fi cercetate judecătoreşte.

4. În ce priveşte actele juridice reprezentate de voturile date în cazul domnilor Adrian Năstase şi Tudor Miron Mitrea, UNJR aminteşte, în acord cu toată literatura de specialitate, că aceste acte sunt acte individuale/nenormative.

Aşadar, aceste acte juridice, care au ca efecte juridice pe plan procesual penal soluţiile pe care procurorul dă cauzelor penale de neîncepere a urmăririi penale, nu sunt acte specifice atribuţiilor de putere legislativă pe care le emite camerele Parlamentului.

În acelaşi timp, aceste acte nu sunt acte politice, ci sunt acte procedurale care au efecte juridice, fie de începere a urmăririi penale, fie de neîncepere a urmăririi penale de către procuror, aşa cum s-a arătat mai sus.

Sintetizând, ca orice act juridic, şi aceste acte juridice pot fi suspuse controlului judecătoresc. Cum doar în regulamentelor Parlamentului, ca acte juridice emise de Parlamente altele decât legile, se pronunţă Curtea Constituţională, ca organ de jurisdicţie, este evident că în cazul tuturor celorlalte acte juridice, în afară de actele politice, ca organ de jurisdicţie se pot pronunţa instanţele prevăzute de art. 126 paragraf 1 din Constituţie, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei date de lege.

Altfel, ar fi lipsit de conţinut dreptul fundamental de acces la justiţie, consacrat de art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi art. 21 paragraf 1 din Constituţia României.

Pentru toate acestea, vă rugăm în sensul celor solicitate, respectiv de a proceda la:

  • anularea rapoartelor Comisiei juridică, de disciplină şi de imunităţi asupra solicitărilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie adresate Camerei Deputaţilor în vederea formulării cererilor de începere a urmăririi penale faţă de domnii deputaţi Adrian Năstase, fost prim – ministru (raportul cu nr. 31/457/18.06.2008) şi Miron Tudor Mitrea (nr. 31/393/13.05.2008);
  • anularea actelor subsecvente, respectiv a proceselor verbale referitoare la rezultatul voturilor exprimate de deputaţi în şedinţa Plenului din 13.08.2008 asupra solicitărilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – adresate Camerei Deputaţilor – în vederea formulării cererilor de urmărire penală a domnilor deputaţilor Adrian Năstase şi Miron Tudor Mitrea.

DOMNULUI PREŞEDINTE AL CAMEREI DEPUTAŢILOR,
BOGDAN OLTEANU

Postari Asociate

Share this:

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*